Artists
Album Info
Release Date: 2021-04Label: Djs Techno Conference
(C) 1981-1982 - MADE ÎN ROMÂNIA(P) 2021 - DJs Techno Conference
Promo Not For Sale
Tracks sequentially listed. Most of the credits are not present on the release.
Dumitru Ungureanu :
" De când am început să scriu organizat despre rock, rockeri și nebunia din jurul acestui fapt de viață, am avut în vizor legăturile existente, posibile sau imaginare, cu domeniul mai larg - și pe undeva mai înalt - al culturii. Pentru unii este o evidență, pentru alții un moft: rockul face parte din cultura contemporană, fie tolerat ca ruda săracă (săracă spiritual, nu și material în cele mai bune cazuri), fie ca avangardă snoabă. Și de când atâția rockeri au acceptat înnobilarea acordată de-un sistem de guvernare exigent și conservator, se poate vorbi despre veleități aristocratice. În plus, cum releva cineva într-un articol din presa engleză, când cântecele de protest devin vehicole pentru reclame comerciale, a pretinde că lupți contra sistemului (încasând totodată drepturi de autor de pe urma cântecului) e o ipocrizie lipsită de haz. Cu atât mai admirabil este efortul unor trupe de a-și revigora periodic muzica și a menține status de independență în răspăr cu mersul degradant și mercantilitatea societății. Reluarea compozițiilor de tinerețe cu mijloace tehnice moderne e semn că autorii au rămas prizonierii unui moment de grație, gata să mestece la nesfârșit rețeta unui succes tot mai diluat pe măsura trecerii timpului.
Asta e valabil pentru majoritatea trupelor vestice, care au parcurs un traseu normal. Când e vorba de trupele românești, lucrurile se complică. La noi, toate trupele de rock care au imprimat discuri în perioada comunistă au avut de înfruntat inamicul numărul unu - cenzura ideologică. Apoi, inevitabil, cenzura tehnică, dat fiind că dotările necesare unui studiou de înregistrări profesionale necesitau aprobarea forurilor de partid pentru cheltuiala de valută. Iar decalajul tehnologic din anii 1980 era evident și genera frustrare în rândul rockerilor noștri, care numai limitați intelectual nu erau! Și oricâte artificii sau inovații reușeau să facă, un disc nu suna așa cum putea, trebuia și merita să sune. De unde și exodul peste graniță al tot mai multor rockeri născuți în patrie, fie că erau români, germani, huni sau țigani, vorba unuia dintre ei. Nu puțini dintre aceștia au revenit după 1990 cu tehnică la zi și energie nelimitată pentru a relua activitatea sau pentru a-și reface muzica la nivelul dorit. Primul a fost Nicu Covaci & Phoenix, ultimul - dar nu cel de pe urmă - Marius Luca & Metrock.
Numele lui Marius Luca este legat indestructibil de trupa Metrock, în varianta legendară de-acum peste trei decenii. El a reușit să se desprindă de pe orbita altei firme importante atunci, Metropol, să-și edifice propriul brand și să editeze un disc cu sunet proaspăt, viu, peren. Și azi trepidează nervul și sângele celor care au în colecție vinilul și se lasă purtați pe aripa visului în Castelul de nisip. Aici e musai a face o precizare: valoarea unui hit rock, a unui album sau a unei trupe nu se măsoară numai prin impactul (locul în top, numărul de unități vândute) pe care l-a obținut la un moment dat. Eu cred și susțin că o trupă, un album, o piesă sunt cu atât mai valoroase cu cât, pe măsura trecerii timpului, sunt ascultate și produc aceeași emoție estetică la fel ca la prima audiție. Un nume sau o piesă pot fi la modă, pot face vânzări uriașe, apoi sunt uitate fără explicație. Dacă niciun suflet singuratic nu simte nevoia ca, într-o noapte chinuită, să extragă din raft și să așeze pe platan discul odinioară iubit, aproape poți zice că acel disc a fost imprimat degeaba!
Nu i se întâmplă așa ceva lui Marius Luca. Plecat în Canada, după ce se săturase de lupta cu morile de vânt „made in Romania”, omul și-a reclădit întâi o viață decentă, apoi o trupă, numită Organic Noise Experiment, împreună cu doi canadieni. Neobosit căutător al propriului ideal, Marius Luca și-a concentrat activitatea cu O.N.E. refacerii muzicii compuse în perioada Metropol - Metrock și înregistrării ei la cel mai înalt nivel tehnic posibil. A reușit. Patru titluri (CD și vinil), unul mai bine făcut ca altul, cu variante în limbile maghiară și engleză, reaprind torța unei muzici care impune fără stridențe, cucerește cu delicatețe și antrenează fără hărmălaie și hei-rupism patriotard. Țin să subliniez acest aspect, fiindcă din toate piesele transpare o nostalgie puternică și o iubire de patrie sinceră și necenzurată, laolaltă cu regretul de a nu fi și aici, în România, o țară măcar normală, dacă nu ideală. Ascultați de pe discul Epitaph (2018) piesa Între vis și realitate, pe versuri de Șt. O. Iosif. Puține cântece rock sunt mai actuale și mai sfâșietor de frumoase!
Revizitându-și compozițiile impropriu înregistrate cândva, Marius Luca procedează la fel ca orice om de cultură care simte nevoia de a-și relua teoria care i-a adus celebritatea și a o confrunta cu situația actuală, cu tânăra generație. E privilegiul celor care au norocul să trăiască suficient, dar și pariul celor cu sânge în instalație. Marius Luca e imbatabil."
Claudiu Oancea :
" „It’s a long way to the top, if you wanna rock ‘n’ roll” spune o vorbă din cei veșnic tineri. De multe ori drumul nu este doar lung, ci de-a dreptul sisific. Iar bieții rockeri, mai ales cei prinși în spatele Cortinei, au avut de multe ori impresia că ce au clădit azi se va surpa până a doua zi. Politruci ai vremii, moraliști de bine și de binișor, care măsurau atent cu rigla ipocriziei lungimea pletelor și a bărbii, urechi (și timpane!) sensibile la vuietul electric al chitarelor, multe erau caznele întâlnite pe suișul abrupt al muntelui rock ‘n’ roll. Și de parcă toate acestea nu erau îndeajuns, formațiile însele se destrămau adesea la fel de repede pe cât apăruseră, căci urcușul nu era doar prăpăstios, ci și cufundat în ceața incertitudinii unei zile de mâine. Iar adesea, lumina orbitoare, ce tot irumpe din ambițiile tinereții, făcea ca istoriile multor formații rock să retrăiască Idele lui Marte, în care unii membri erau lăsați pe dinafară, după ce dăduseră ce aveau mai bun pentru trupă.
Privind coperta albumului „Castelul de nisip”, al formației Metrock, mă gândesc că metafora-titlu este potrivită pentru cele scrise mai sus: câți zbiri culturnici de dinainte nu or fi văzut în muzica rock doar un biet castel de nisip, nimic trainic pentru cei care, pe atunci, construiau numai cu oțel și betoane. Nu îmi permit să vorbesc despre ce a însemnat Metrock în formula legendară, condusă de Marius Luca, în anii „de dinainte”; sunt alții mai potriviți să povestească. Ascultând muzica formației prin prisma singurelor documente audio păstrate oficial, nu pot decât să mă întreb ce Atlantidă o fi existat sub castelul acesta de nisip, care ne-a rămas nouă drept vestigiu sonor. Proiectul de față scoate la iveală și câteva artefacte vizuale, care au fost, probabil, prea viu colorate pentru coperta alb-negru editată oficial. Mai mult, așa cum stă bine oricărei benzi sonore care se respectă, caseta conține ca bonus și piesele apărute pe compilația „Formații Rock (5)”, dar și trei piese compuse de leader-ul Metrock, Marius ”Bubu” Luca, în calitate de membru...al altei formații, care a făcut istorie în rock-ul românesc. Numele diferă, dar brand-ul muzical este ușor de recunoscut de la primele acorduri. Alături de el pe aceste trei piese bonus, bateristul László Balázs, care îl va însoți pe Luca în voiajul său, de la Metropol la...Metrock. În spatele acestor piese zac multe povești, unele mai vesele, altele mai triste.
Noi avem un singur lucru de făcut: just push play. Veteranii melomani ai rock-ului și ascultătorii de astăzi vor (re)descoperi deopotrivă pe acest album un amestec de hard rock și blues, antrenant atunci, dar și acum, sincronizat ca muzică și atitudine cu ce se făcea dincolo de tot felul de cortine; printre altele, ciuliți urechea la ritmul pieselor de început ale formației Compact, iar apoi la precizia metronomică a unei piese precum bonus-ul „Dans”. La final, adevăratele castele de nisip sunt doar opreliștile învinse de cei care au ajuns în vârf. Pentru ei (dar și pentru noi) rămâne doar cântul!"
This project is recorded on recycled, reused, repaired and even new audio chrome or normal tape cassettes